Ce este „criza de sens”? Răspunsul este complex și are multe planuri. De aceea, mai ușor putem spune cum se manifestă: printr-o stare de nemulțumire față de viață și lipsa unui scop, resimțită de tot mai mulți oameni în societatea modernă.
Ca mentor și coach, lucrez cu tineri profesioniști și observ adesea dezamăgirea lor față de lumea corporatistă și îngrijorarea legată de trăirea unei vieți marcate de lupta psiho-emoțională continuă.
Într-o lume aflată într-o schimbare continuă, acești oameni caută să înțeleagă sensul vieții într-un mod diferit de cel al părinților lor.
Cercetările din neuroștiințe arată că această căutare a sensului vieții activează aceleași regiuni ale creierului ca și durerea fizică. Astfel devine clar că experiența lipsei de sens poate fi o sursă de suferință psihologică.
În acest context merită să discutăm despre modul în care eroziunea narațiunilor culturale și religioase tradiționale a contribuit la această criză de sens și ce pot face oamenii și pentru a o rezolva.
1. Criza de Sens și Eroziunea Narațiunilor Tradiționale
În perioada modernă și postmodernă, instituțiile tradiționale și sistemele de credințe și-au pierdut o mare parte din influență, lăsând mulți oameni dezorientați și deconectați de un cadru semnificativ pentru viața lor.
Prin urmare, criza de sens poate fi văzută ca o consecință a eroziunii narațiunilor culturale și religioase tradiționale, care le ofereau oamenilor un scop și o direcție în viață.
Criza de sens are mai multe implicații, inclusiv:
- Un sentiment de anxietate existențială: Multe persoane au sentimentul de rătăcire și incertitudine legată de locul lor în lume, ceea ce poate duce la un sentiment de anxietate și disperare, care poate avea efecte negative asupra sănătății mentale.
- Pierderea coeziunii sociale: Narațiunile culturale și religioase comune oferă un sentiment de identitate și apartenență pentru indivizii din cadrul unei societăți. Atunci când aceste narațiuni sunt erodate, coeziunea socială poate slăbi, ducând la polarizare și fragmentare socială crescute.
- Căutarea de noi surse de sens: În fața crizei de sens, mulți oameni caută noi surse de scop și însemnătate. Acest lucru poate duce la dezvoltarea de noi practici spirituale, dar și la un interes reînnoit pentru credințele religioase și culturale tradiționale.
- Nevoia de explorare filosofică: Criza de sens subliniază nevoia unei cercetări filosofice profunde, bazată pe întrebări legate de sensul vieții. Această explorare poate ajuta oamenii și societățile să dezvolte noi narațiuni și cadre pentru înțelegerea lumii și a locului nostru în ea.
- Importanța autonomiei individuale: În absența unor surse externe de sens, indivizii trebuie să își asume responsabilitatea pentru crearea și cultivarea propriului scop și a direcției în viață. Acest aspect scoate în evidență nevoia ca indivizii să se implice activ în procesul de construire a sensului.
2. Individualismul și Fragmentarea Structurilor Sociale
Sentimentul de deconectare este accentuat de fragmentarea structurilor sociale și culturale, care au condus la o destrămare a valorilor comune și la pierderea sentimentului de comunitate.
Pe măsură ce oamenii se definesc tot mai mult prin individualism și își urmăresc propriile scopuri și dorințe, rămân cu un sentiment de gol și lipsă de scop, care nu poate fi umplut cu bunuri materiale sau realizări personale.
Societatea modernă a pus accent, pentru o perioadă lungă, pe raționalitate și individualism în detrimentul intuiției și comunității.
Încurajarea comunicării și înțelegerii între diferite grupuri sociale și culturale poate ajuta la construirea empatiei și reducerea polarizării.
Acum, avem nevoie să subliniem din nou importanța valorilor, conexiunii și sensului.
3. Abordarea Crizei de Sens
Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că abordarea crizei de sens ține de recunoașterea importanței spiritualității și nevoia unei înțelegeri holistice a naturii umane.
Aceasta înseamnă să trecem dincolo de atențiea îngustă dată materialismului și consumerismului și să recunoaștem importanța bunăstării emoționale, psihologice și spirituale.
Pentru a ieși din criza de sens, oamenii trebuie să își asume responsabilitatea pentru viețile lor și să urmeze un drum aliniat cu misiunea vieții.
Aceasta presupune îmbrățișarea unor valori precum autodisciplina, curajul și sacrificiul.
În acest context, mulți tineri redescoperă principiile de mult uitate ale stoicismului și le folosesc pentru a da sens vieții lor.
De ce? Pentru că stoicismul este o școală filosofică ce pune accentul pe dezvoltarea autocontrolului, rezilienței emoționale și pe concentrarea asupra a ceea ce se află sub controlul nostru.
Principiile stoicismului includ:
- Trăirea în armonie cu natura: Conform stoicilor, natura este guvernată de principii raționale care ghidează lumea naturală. Trăind în armonie cu aceste principii, putem atinge un sentiment de armonie interioară și împlinire.
- Concentrarea pe ceea ce este în controlul nostru: Stoicii credeau că ar trebui să ne concentrăm atenția asupra lucrurilor care se află în controlul nostru, precum gândurile și acțiunile noastre, în loc să ne fixăm asupra evenimentelor externe sau circumstanțelor asupra cărora nu avem control.
- Dezvoltarea rezilienței emoționale: Stoicii considerau că reziliența emoțională este cheia unei vieți împlinite. Învățând să ne reglăm emoțiile și să cultivăm o stare de calm interior, putem avea o reziliență emoțională mai mare și să facem față mai bine provocărilor vieții.
- Practicarea autocontrolului: Stoicii credeau că trebuie să cultivăm autocontrolul și disciplina în toate aspectele vieții, incluzând gândurile, acțiunile și dorințele noastre. Acest lucru ne ajută să trăim în acord cu valorile noastre și să evităm comportamentele impulsive sau dăunătoare.
- Concentrarea pe prezent: Stoicii subliniau importanța trăirii în momentul prezent și a concentrării pe „aici și acum”. Concentrându-ne pe prezent și renunțând la grijile legate de trecut sau viitor, putem cultiva un sentiment mai mare de pace interioară și împlinire.
Pentru a rezolva criza de sens, trebuie să punem accentul pe importanța comunității și conexiunii și să cultivăm un sentiment de empatie și compasiune față de ceilalți.
Astfel, este necesar să ne reevaluăm prioritățile ca societate și să ne concentrăm pe crearea unei lumi în care sensul, scopul și mentalitatea de leadership în serviciul altora să ne ghideze toate proiectele individuale și colective.
