Imaginează-ți cum eram eu, stând față în față la cina de familie cu vărul meu Dan, cel mai mare mincinos din lume.
Dan, același om care a susținut cândva că a inventat un motor de mașină care funcționează cu apă și care încă insistă că a rezistat 7 zile fără mâncare în pădure. Dan, care, să fim sinceri, nu ar putea rezista 6 ore fără să ia o gustare.
Când a început să povestească o altă întâmplare, cu siguranță exagerată, de data aceasta despre „întâlnirea sa apropiată” cu un urs în timp ce era „la o drumeție”, am observat semnele caracteristice. Clipitul excesiv, ”curățarea” frecventă a gâtului, mâinile agitate.
Era ca și cum aș fi asistat la un curs magistral despre „cum să recunoști un mincinos.”
Atunci m-am gândit, de ce să nu împărtășesc aceste observații și cu voi?
Cu toții am putea folosi un ghid rapid despre cum să recunoaștem un mincinos, mai ales când psihologii spun că, în medie, putem distinge adevărul de minciună în doar 54% din cazuri.
Cu un strop de umor și câteva exemple practice, să ne aventurăm în fascinanta lume a limbajului corpului și a indiciilor nonverbale.
Incongruența între vorbire și comportament
Una dintre cele mai subtile metode de a detecta o minciună este observarea discrepanțelor între ceea ce se spune și felul în care este prezentat.
Psihologii numesc acest fenomen „trădare nonverbală,” o manifestare a tensiunii psihologice provocate de minciună.
Când cineva minte, jonglează de fapt între două narațiuni: adevărul și falsitatea.
Această încărcare cognitivă se reflectă adesea în indicii nonverbale care intră în conflict cu cuvintele rostite.
O persoană ar putea da din cap afirmativ în timp ce neagă ceva sau ar putea manifesta semne de neliniște când povestește o amintire ce ar trebui să fie fericită.
Amintește-ți să fii atent la „Spectacolul (De)sincronizării” dintre Cuvinte și Acțiuni
Consistența între cuvinte și comunicarea nonverbală este esențială pentru a ”prinde” un mincinos. Observă incongruențele!
Dacă cineva spune „Sigur, mi-a plăcut foarte mult caserola ta cu spanac” în timp ce își încrețește nasul sau îți evită privirea, e ca și cum ar striga: „Mai bine aș mânca carton decât chestia asta încă o dată!”
Creșterea încărcării cognitive
Când oamenii mint, au o încărcătură cognitivă mai mare, trebuind să construiască și să mențină o narațiune falsă în timp ce suprimă adevărul.
Această tensiune cognitivă declanșează adesea răspunsul la stres al corpului, ducând la eliberarea hormonilor de stres, precum cortizolul și adrenalina.
Ca urmare, pot apărea manifestări fizice ale acestui stres intern, precum agitație, scărpinat sau bătutul constant din picior, pe măsură ce corpul încearcă să facă față sau să elibereze energia nervoasă.
Aceste semne pot fi indicii potențiale de înșelăciune, dar este esențial să le consideri în context, deoarece pot rezulta și din nervozitate generală, neliniște sau alte disconforturi fizice.
Amintește-ți să fii atent la „Dansul relaxării totale”!
Mincinoșii deseori execută ceea ce îmi place să numesc „Dansul fâstâcit.” Acesta se manifestă printr-o simfonie de agitație, scărpinat și schimbări constante de poziție.
Dacă colegul tău bate din picior de parcă s-ar pregăti pentru un spectacol de dans, în timp ce te asigură că e calm în fața termenului limită iminent, e posibil să ai parte de muncă de ultim moment.
Niveluri ridicate de stres
În situații stresante, corpurile noastre activează sistemul nervos simpatic, declanșând răspunsul „luptă sau fugi”, ceea ce duce la diverse schimbări fiziologice, inclusiv o creștere a ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a frecvenței clipitului.
Acest răspuns autonom pregătește corpul pentru a reacționa la amenințările percepute.
În contextul construirii minciunii, creierul are o încărcare cognitivă semnificativă, creând o narațiune falsă în timp ce suprimă adevărul.
Corpul interpretează acest lucru ca o situație stresantă, hence frecvența crescută a clipitului, transpirația și ridicarea tonului vocii.
Este important de notat, totuși, că, deși aceste semne pot sugera înșelăciune, ele pot fi și o reacție la alte forme de stres sau încărcare cognitivă.
Prin urmare, este important să consideri contextul general și alte indicii comportamentale atunci când interpretezi aceste semne.
Amintește-ți să fii atent la „Concursul de clipit”!
Când suntem sub stres sau avem o încărcare cognitivă mare (ca un mincinos fabricând o minciună), oamenii tind să clipească mai des.
Dacă partenerul tău clipește ca o lumină stroboscopică într-un club de rave în timp ce insistă că nu a uitat de aniversarea voastră, poate e momentul pentru o discuție sinceră.
Controlul gesturilor și expresiilor faciale
Când o persoană minte, încearcă să își controleze conștient expresiile faciale pentru a părea sinceră.
Cu toate acestea, acest lucru poate duce la o nepotrivire între starea emoțională pe care mincinosul încearcă să o proiecteze și cea pe care o trăiește cu adevărat, ceea ce poate „scăpa” ocazional prin micro-expresii.
Acestea pot apărea pe față într-un timp de doar 1/25 de secundă, trecând adesea neobservate de un observator neantrenat.
Similar, scăpările gestuale, un termen folosit de psihologul David McNeill, se referă la ideea că gândurile sau sentimentele reale ale unei persoane pot să se manifeste involuntar prin gesturi, chiar și atunci când cuvintele sunt înșelătoare.
Ambele fenomene subliniază tensiunea dintre controlul conștient și scurgerea involuntară atunci când o persoană minte, oferind posibile indicii pentru detectarea înșelăciunii.
Amintește-ți să fii atent la „Provocarea de a nu-ți atinge fața”!
Atingerea sau acoperirea feței, în special a gurii, poate indica înșelăciune.
Data viitoare când colegul tău neagă că ți-a mâncat pizza rămasă, dar își acoperă gura fără să-și dea seama, amintește-ți: gura ascunde mai mult decât doar respirație cu gust de pepperoni.
Comportamente de calmare
Comportamentele de calmare, acele acțiuni prin care o persoană se liniștește, apar ca o componentă interesantă a sistemului de răspuns la stres în contextul înșelăciunii.
Aceste comportamente, precum atingerea gâtului, frecarea frunții sau oftatul, funcționează ca acțiuni auto-direcționate pentru a ajuta la gestionarea stresului emoțional și pentru a restabili echilibrul.
Acest răspuns are rădăcini biologice: când suntem copii, ne calmăm prin suptul degetului mare sau al suzetei.
Pe măsură ce creștem, aceste comportamente evoluează, dar servesc același scop: să ne ajute să ne reglăm starea emoțională când ne confruntăm cu disconfort.
În contextul detectării minciunilor, observarea unei creșteri a acestor comportamente de calmare poate oferi un indiciu că o persoană ar putea experimenta stresul asociat de obicei cu înșelăciunea.
Totuși, este important de reținut că aceste comportamente pot apărea și ca răspuns la alte forme de stres sau disconfort. Prin urmare, ele trebuie evaluate în context și în combinație cu alți indicatori.
Amintește-ți să fii atent la „Baletul liniștitor”!
Frecatul gâtului, masajul frunții sau oftaturile pot indica faptul că cineva încearcă să se liniștească: poate când minte.
Dacă prietenul tău, în timp ce neagă că ți-a spart controllerul de jocuri video, începe să-și frece gâtul ca și cum s-ar antrena pentru un examen de terapie de masaj, e posibil să fi găsit vinovatul.
Poziționarea pe rute de ieșire
Când indivizii mint, se poziționează adesea subconștient în moduri care permit rute de ieșire ușoare, un fenomen înrădăcinat în instinctul nostru primar de „luptă sau fugă”.
Acest comportament este un rezultat al răspunsului sistemului nervos autonom la amenințări sau disconfort perceput, inclusiv stresul de a menține o narațiune falsă.
În astfel de situații, corpul se pregătește instinctiv fie să înfrunte sursa stresului, fie să o evite.
Acest mecanism de supraviețuire datează din strămoșii noștri, care aveau nevoie de reacții rapide la potențiale amenințări din mediul lor.
Astăzi, acest lucru se poate manifesta prin faptul că un mincinos se poziționează mai aproape de o ieșire, își orientează corpul spre un drum liber sau își aliniază inconștient picioarele în direcția în care dorește să iasă.
Desigur, e crucial să contextualizăm acest comportament. Oamenii se pot poziționa pentru o ieșire rapidă din mai multe motive, fără legătură cu înșelăciunea, cum ar fi așteptarea unui apel sau nevoia de o pauză la baie.
Amintește-ți să fii atent la „Planul de evadare grandios”!
Mincinoșii se poziționează adesea spre ieșiri, de parcă ar planifica o evadare rapidă din situația incomodă pe care au creat-o.
Dacă în timpul unei conversații prietenul tău este mai orientat spre ușă decât spre tine, e posibil ca acel prieten să simtă subconștient că va avea nevoie de o rută de scăpare.
În timp ce citești despre aceste semnale, ține minte că ele nu sunt un verdict automat de „vinovat.” Sunt semnale de avertizare, sugerând să acționezi cu atenție.
Cheia constă în context și în comportamentul de bază al persoanelor. Detectarea minciunilor nu este despre declanșarea unei vânătoare de vrăjitoare; este despre căutarea adevărului cu înțelegere și empatie.
