Conștientizarea de sine reprezintă capacitatea de a te vedea clar și obiectiv prin reflecție și introspecție. Deși s-ar putea să nu fie posibil să atingem obiectivitatea totală în acest proces, cu siguranță există diferite grade ale capacității de conștientizare a sinelui. Deci există loc de îmbunătățire.
Teoria conștientizării sinelui
Teoria conștientizării sinelui ca obiect, concepută în anii 1970 de Shelley Duval și Robert Wicklund, se bazează pe ideea că nu ești gândurile tale, ci entitatea care observă gândurile tale. Tu ești gânditorul și ești separat de gândurile pe care le ai.
Abilitatea prin care ne putem concentra atenția asupra sinelui interior este o abilitate pe care Shelley Duval și Robert Wicklund au numit-o „autoevaluare”. Numai când ne angajăm în autoevaluare, ne putem gândi dacă gândim, simțim și acționăm așa cum „ar trebui”, cu alte cuvinte ne urmăm standardele de referință și valorile personale.
Cercetările ulterioare realizate pentru a valida această teorie au arătat că atunci când oamenii își concentrează atenția asupra sinelui au loc trei procese:
- Oamenii se compară cu standardele lor de referință
- Se străduiesc mai mult să îndeplinească aceste standarde și
- Manifestă răspunsuri emoționale mai puternice la neîndeplinirea sau nerespectarea unui standard.
Expectanțele și schimbarea sinelui
Tendința de a schimba sinele pentru a se potrivi cu un standard de autoevaluare depinde de diferite variabile, dar în special de percepția despre cât de greu va fi să atingi standardul respectiv.
Mai multe experimente au arătat că atunci când oamenii nu sunt concentrați pe sine, acțiunile lor sunt adesea fără legătură cu standardele lor personale. Ca urmare este necesară conștientizarea de sine pentru ca oamenii să reducă diferențele dintre acțiunile și idealurile lor.
Utilizarea standardelor de referință este o componentă majoră a exersării autocontrolului, deoarece în acest mod evaluăm și determinăm dacă facem alegerile corecte pentru a ne atinge obiectivele.
Conform teoriei, există două rezultate principale ale comparării sine-standard:
- Consonanța sine-standard: alinierea dintre noi înșine și standardele noastre
- Disonanța sine-standard: discrepanța dintre noi și standardele noastre
Când din comparația sine-standard rezultă o discrepanță apar două opțiuni: să facem schimbări asupra sinelui pentru a reduce discrepanța sau să o evităm prin comportamente care reduc concentrarea asupra sinelui.
Răspunsuri la disonanța sine-standard
Teoria conștientizării sinelui ca obiect și cercetările ulterioare arată că există câțiva factori care influențează modul în care alegem să răspundem în situații de disonanță, însă mare parte ține de modul în care ne sunt expectanțele.
Dacă credem că există șanse mici de a schimba discrepanța sine-standard, avem tendința de a o evita. Dacă credem că este posibil să ne putem îmbunătăți performanța sinelui în raport cu standardul de evaluare, luăm măsuri în acest sens.
Acțiunile noastre vor depinde, de asemenea, de cât timp și efort credem că va necesita realinierea; cu cât progresul va fi mai lent, cu atât este mai puțin probabil să ne asumăm eforturile de realiniere, mai ales dacă discrepanța percepută între noi și standardele de autoevaluare este una mare.
Acest lucru înseamnă că, atunci când ne confruntăm cu o discrepanță semnificativă, care va necesita multă muncă, consecvență și concentrare, de multe ori pur și simplu nu ne vom mobiliza și vom evita autoevaluarea acestei discrepanțe.
În plus, nivelul propriu de conștientizare de sine interacționează cu probabilitatea de succes în realinierea dintre sine și a standardele de evaluare pentru a determina cum ne gândim la rezultat.
- Atunci când suntem conștienți de noi înșine și credem că există o șansă mare de succes, în general ne grăbim să atribuim rezultatul eforturilor noastre.
- În schimb, atunci când suntem conștienți de noi înșine, dar credem că există o șansă scăzută de succes, avem tendința de a crede că rezultatul este mai influențat de factori externi decât eforturile noastre.
Conștientizarea de sine internă și externă
Conștientizarea de sine internă se referă la cât de clar ne vedem pe noi înșine și punctele noastre forte, punctele slabe, valorile, etc. Conștientizarea de sine externă se referă la înțelegerea modului în care ne văd ceilalți prin prisma acelorași factori.
Cu toții avem nevoie ca ambele tipuri de conștientizare de sine să funcționeze foarte bine, dar de fapt, doar 10-15% dintre respondenții studiului realizat de psihologul organizaţional Tasha Eurich în 2018 au manifestat conștientizare de sine.
Tasha Eurich a afirmat în cartea sa, Insight, că principala diferență dintre cei conștienți de sine si ceilalți respondenți este dată de faptul că primii au curajul de a trece peste disconfortul comparației sine-standarde ca să ceară feedback.
Pentru a ne îmbunătăți conștientizarea de sine, este recomandată introspecția bazată pe întrebări care adresează aspecte precum: Ce, Cum, Care, dar nu De Ce. Ca urmare în loc să ne întrebăm: „De ce nu îmi reușește această sarcină? ” este mai potrivit să formulăm întrebarea astfel: „Care sunt circumstanțele în care nu reușesc această sarcină și ce pot face pentru a le schimba?”.
Desigur, uneori succesul nostru în realinierea sinelui cu standardele de referință este determinat în parte de factori externi, dar avem întotdeauna un rol de jucat în succesele și eșecurile noastre.
Controlul asupra standardelor de referință
Interesant este că avem și un anumit control asupra standardelor noastre de referință, astfel încât să ne putem modifica standardele dacă descoperim că nu ne măsurăm cu ele.
Un alt aspect important este următorul: dacă eșuăm atunci când suntem concentrați pe standarde mai mult decât pe propria performanță, este mai probabil să dăm vina pe standarde și să le modificăm pentru a se potrivi cu performanța noastră.
Deși poate suna că dăm vina pe standarde, există multe situații în care standardele de autoevaluare sunt prea stricte. Cabinetele terapeuților sunt pline de oameni care se raportează la standarde imposibil de înalte, fără a-și da efectiv nicio șansă de succes atunci când se compară cu standardele lor de referință.
